Puf in vant

un puf mic plutea in vant
M-am dat jos din pat pe la ora sase, oricum n-am inchis un ochi toata noaptea. Am iesit imediat pe usa, nu stiu daca s-a inchis, a ramas in spate. Cerul e nedefinit, de un albastru oarecum diluat, si luna mare alba e undeva deasupra-n dreapta. Aceiasi copaci se repeta doi cate doi, de-o parte si de alta, aproape omotetic.Lumina iminentului rasarit ajunge doar pana la singura fasie de nor, putin deasupra orizontului. Se loveste de ea, o umple de lumina. Si imediat deasupra ei, pe inca cerul noptii, le vad pe amandoua , sunt atat de apropiate si aproape, Venus si cu Jupiter, lucind una langa alta.Dispar treptat, pe masura ce se lumineaza. Un rotocol mare rosu se ridica ametitor, orbitor, amenintator. Copacii se estompeaza incat abia trunchiurile se mai vad, iar crengile subtiri, felinarele ruginite, detaliile sunt toate inundate de lumina.Ma intorc, vreau s-o iau spre casa, dar pentru o secunda respiratia mi se taie. Spre casa inseamna aglomeratia de blocuri de zece etaje, pline de ferestre in care acum e, in fiecare, cate o bucata mica din soare. Blocate intre rame, scanteieaza toate suparate.E intai de toate un joc de lumini, e ori prea clar, ori prea obscur: copacii ciuntiti, carbonizati, inghesuiti sub umbra blocului; blocuri, cu fete ascunse intunecate si fete puternic luminate; ultimele etaje, cu antene, sunt intens albe. Un nor mare apare la zero grade, e cand luminat, cand intunecat, se rostogoleste, se deplaseaza, creste, palpita in razele soarelui. Lasa umbre peste blocuri, il ia un vand si il risipeste.Doi gugustiuci sunt printre crengi. Unul danseaza in jurul celuilalt, da din aripi, misca din coada, capul se duce inainte-inapoi in gesturi bruste. Isi iau zborul, se alearga, mai stau pe-o creanga si tot asa, se curteaza.Un mic puf, o samanta inaripata, pluteste usor, face surf pe o adiere de vant, se invarte ca un titirez si iese din decor.Nu stiu de ce, dar miroase a Primavara.